sa ai obiective este de bun simt. ele sunt practic cele care ne ghideaza.  dau ratiune, sens, directie. ajuta la o planificare elementara asa incat sa ne putem debarasa de arhetipalul mioritic ‘ad-hoc-ism’.

dar poate dincolo de ele, sau poate un obiectiv peste orice alt obiectiv, ar trebui sa fie componenta de ‘frumos’. si nu atat frumosul estetic. frumosul lucrului bine facut. starea de bine a ceea ce faci depotriva cu capul, dar si cu inima. asa incat sa stii ca ai facut un lucru corect, bun, cu suflet – la care sa te uiti oricand, peste umar, cu placere.

daca s-ar putea face o statica, cu siguranta, ar rezulta ca proiectele ‘de’ si ‘cu’ suflet’ au sanse sensibil mai mari de resusita; iar in cazurile in care nu reusesc (cu siguranta exista si multe astfel de cazuri) nu sunt niciodata un esec sec.