Companiile stiu ca vor mai mult. Stiu ca vor ca angajatii sa fie mai implicati, sa contribuie calitativ la dezvoltarea business-ului, dar nu stiu exact cum…Angajatii, la randul lor, ar putea face si altceva, mai mult, ar putea veni cu contributii suplimentare, dar de cele mai multe ori nu au cum, pentru ca nu cunosc strategia globala si obiectivele de baza, ci doar acelea care le-au fost comunicate.

E timpul sa va gestionati propriul management. Stabiliti-va un set de obiective si divizati obiectivele mari in seturi si subseturi mai mici de obiective. Comunicati aceste obiective pe scara larga. Lasati-va angajatii sa cunoasca nu doar subsetul de obiective care le revine, ci si obiectivele majore, principale. In lipsa de cunostinta, angajatii nu au cum sa participe calitativ la obiectivele principale, ci doar sa se raporteze la subobiectivele care le-au fost repartizate.

Pe anumite paliere relatia este similara cu relatia parinte-copil: cei doi sunt interdependenti, iau uneori in mod gresit relatia ‘de buna’ si se complac in a nu se intelege reciproc si in a coexista cu variatii de nemultumire. Doar ca relatia este doar similara, nu egala. Afectiunea este inlocuita de principiul profitabilitatii, tocmai ratiunea care leaga cele doua parti. Gestionati aceasta comunicare si negociati seturile de asteptari dintre companie si angajat!